Plimbari in gand

E marti. In orasul muncitoresc timpul nu sta niciodata in loc. Pe strazile proaspat asfaltate prost de utilaje grele si zgomotoase vuietul oameniilor si al masiinilor inunda canalele auditive ale vreunui ratacit ajuns din greseala in timpurle noastre. Doar in camera mea pare ca timpul s-a oprit. Fumez aceeasi tigara de acumm 5 ore si beau aceeasi cafea de dimineata. Doar o mana invizibila isi face din cand in cand simtita prezenta plantand un nou chistoc in scrumiera de langa mine. E o liniste asurzitoare. Muzica stropilor de ploaie cazand pe acoperisurile de tabla zincata sau ruginita in ritmul unei balade a lui Alifantis s-a oprit de mult. Prin fereastra mica cu zabrele o lumina difuza invaluie camera si se imprieteneste cu coloanele de fum albastru proaspat eliberate din tigare. Incet, incet, foarte incet gandul imi zboara printre torsul Motanului catre amerindieni. Cred ca mi-ar fi placut sa fiu un Apache sau Sioux. Poate ca am si fost candva intr-o alta viata, iar acum singura urma vizibila ramasa este parul lung si negru. Nu aveau ei cafea dar aveau Chanunpa.. pipa pacii.Ma vad calarind pe Marile Campii la vanatoare de bivoli sau cercetand urmele lasate pe pamant de un trib dusman. Ma mai ut cateodata in jos dar asfaltul necrutator si baltile nu imi spun absolut nimic. Doar ma privesc inapoi cu chipul impasiv al unui juctor de poker parca vrand asa imi spuna ca locul meu nu e acolo. Ca ar trebui sa imi iau calul si sa plec. Care cal? Calul din Marlboro? Nici macar pe ala nu il am. Si in plus eu fumez Winchester, Oftez in sine-mi si merg mai departe asteptand ziua cand nu o sa mai am nici mocasini. Calc in balt rece si pornesc mai departe. Trebuie sa ma intalnesc cu Winnetou. Astazi o sa bem apa de foc.