Plimbari in gand

E marti. In orasul muncitoresc timpul nu sta niciodata in loc. Pe strazile proaspat asfaltate prost de utilaje grele si zgomotoase vuietul oameniilor si al masiinilor inunda canalele auditive ale vreunui ratacit ajuns din greseala in timpurle noastre. Doar in camera mea pare ca timpul s-a oprit. Fumez aceeasi tigara de acumm 5 ore si beau aceeasi cafea de dimineata. Doar o mana invizibila isi face din cand in cand simtita prezenta plantand un nou chistoc in scrumiera de langa mine. E o liniste asurzitoare. Muzica stropilor de ploaie cazand pe acoperisurile de tabla zincata sau ruginita in ritmul unei balade a lui Alifantis s-a oprit de mult. Prin fereastra mica cu zabrele o lumina difuza invaluie camera si se imprieteneste cu coloanele de fum albastru proaspat eliberate din tigare. Incet, incet, foarte incet gandul imi zboara printre torsul Motanului catre amerindieni. Cred ca mi-ar fi placut sa fiu un Apache sau Sioux. Poate ca am si fost candva intr-o alta viata, iar acum singura urma vizibila ramasa este parul lung si negru. Nu aveau ei cafea dar aveau Chanunpa.. pipa pacii.Ma vad calarind pe Marile Campii la vanatoare de bivoli sau cercetand urmele lasate pe pamant de un trib dusman. Ma mai ut cateodata in jos dar asfaltul necrutator si baltile nu imi spun absolut nimic. Doar ma privesc inapoi cu chipul impasiv al unui juctor de poker parca vrand asa imi spuna ca locul meu nu e acolo. Ca ar trebui sa imi iau calul si sa plec. Care cal? Calul din Marlboro? Nici macar pe ala nu il am. Si in plus eu fumez Winchester, Oftez in sine-mi si merg mai departe asteptand ziua cand nu o sa mai am nici mocasini. Calc in balt rece si pornesc mai departe. Trebuie sa ma intalnesc cu Winnetou. Astazi o sa bem apa de foc.

slalom printre cretini

Cu votca-n dreapta si cu un ultim chistoc in stanga, pornesc pe strazile intunecate intr-un ultim slalom printre cretini. Pasesc agale si fara busola pe asfaltul negru proaspat udat de o ploaie rece de toamna. Sorb cu sete si dezgust din ceea ce va fi probabil ultima sticla de votca. Sorb si simt cretini dormind in jurul meu. Mai e putin pana dimineata si atunci se vor trezi, isi vor bbea cafeaua facuta in scarba si apoi vor porni grabiti care incotro. Iar eu cu sticla goala si cu aelasi chistoc in mana ii voi ocoli cu o agilitate nebanuita in timp ce ii voi privi in ochi si le voi rade in nas. Cretinule! nici astazi nu o sa vezi padurea din cauza copacilor! Te cunosc mai bine decat te cunosti tu insuti! te studiez de ani de zile si am notate in carnetelul memoriei mele fiecare gest, cuvant si gand al tau. Pe toti va stiu! cu putine bune si cu foarte multe rele! Cretinule uita-te la mine nu la mainile mele.. eu sunt beat dar tu ai frica-n piele... ti-e frica de orice si mai presus de toate ti-e frica sa fii singur. Iar cand toti din jurul tau te vor parasi de buna-voie sau siliti de tine si vei ramane doar tu o sa iti aduci aminte de mine, de umbra ta. Si te vei ruga si vei plange cu lacrimi de crocodil sa nu te parasesc. O sa plangi si o sa iti inneci amarul cu alcooluri sau zaharuri in loc sa realizezi ca pentru prima data in viata esti liber. Vei sta cu curul pe brodura rece de l marginea orasului intrebandu-te cat de bou ai putut a fii incat sa nu realizezi ca ai trecut prin padurea pe care o cautai... Dar acum e prea taziu.. Esti prea batran si prea obosit ca sa te intorci. Vei continua sa bantui asfaltul rece batut de vantul si plolea toamnei sperand sa gasesti un coltisor unde gerul iernii sa nu te prinda. Grabeste-te.. e deja toamna iar locurile bune s-au ocupat de mult. Fugi, nu te uita la mine.. Eu... eu o sa plec in tarile calde caci sunt satul de atata ploaie si vant.Vad cum te intorci multumit si pleci, esti multumit ca o voi duce mai bine si ca la primavara o sa iti povestesc cum a fost, dar si acum te inseli. Nu o sa ma mai intorc, nu am de ce, nu am pentru cine si nici pentru ce. Voi ramane acolo, doar eu cu mine, cu gandurile si cu mirajele mele...